Monumentele istorice din Romania             Romana English

Descrieri/Comentarii

ANDREI CRISTIAN TRAIAN / 06-Apr-2010

Dominand imprejurimile de pe culmea unui deal din imediata apropiere a localitatii Almasu, cetatea cu acelasi nume se confunda cu istoria locurilor. Chiar daca din vechea constructie, ridicata cel mai probabil in secolul XIII, mai sunt in picioare astazi doar cateva ruine, cadrul natural in care se afla face din locul respectiv o zona cu potential turistic deosebit, nevalorificat inca.

La inceputul secolului XIII, proprietar al domeniilor din zona Almasu era apartinatorul unei ramuri a familiei Borsa, Dezso (Dezideriu), fiul voievodului Transilvaniei Gyork. Se presupune ca acestia au construit cetatea de la Almas, de aici si denumirea de cetatea lui Dezső si satul lui Dezso.

De la inceputul secolului al XIII-lea, cu ocazia intronarii regelui Carol Robert de Anjou, a inceput si politica de diminuare a influentelor nobiliare din teritoriu, astfel ca cetatea a fost scoasa din posesiunea familiei Borsa si a fost numita cetate regala, dar in jurisdictia voievodului Transilvaniei. Cetatea este amintita prima data in anul 1370, cand regele Ludovic cel Mare o doneaza magistrului Bebek Gyorgy si fiilor acestuia Imre si Detre, respectiv nepotilor Gyorgy, Laszlo si Ferenc.

De-a lungul secolelor XV si XVI, cetatea a fost supusa unor asedii rezultate din conflictele intre nobilimea din Transilvania si regele Ungariei. In timpul Razboiului de 15 ani, generalul Basta a asediat cetatea si a oferit aparatorilor ei libertatea in schimbul predarii cetatii, dar soldatii lui Basta au macelarit in cele din urma locuitorii cetatii. In 1658, cetatea a suferit ultimul mare asediu: a fost ocupata de tatarii care veneau din directia Clujului si mergeau spre Poarta Mesesana. Asediatorii au inrobit localnicii si au incendiat cetatea.

Desi in ruina astazi, turnul donjon (turnul principal, cel mai bine fortificat al unui castel medieval) al cetatii, singura constructie supraterana, domina imprejurimile. Vizibile de la mare distanta, ruinele cetatii nu beneficiaza, din pacate, de nici o semnalizare prin panouri sau indicatoare ce te-ar putea atrage catre locul respectiv. Cu toate acestea, cetatea e vizitata sporadic de pasionatii de istorie si amatorii de drumetii. De altfel, cu minime indicatii de la localnici, poti ajunge usor, chiar si cu masina, pe un drum de pamant ce traverseaza o pasune, pana la poalele Dealului Cetatii, la scurta distanta de monumentul istoric. De la locul din care drumul devine inaccesibil masinilor, dupa doar cate minute de urcus (cam abrupt, ce-i drept), cei aproape 10 metri ai turnului donjon al castelului apar brusc in fata ochilor, dintr-un noian de vegetatie luxurianta, pe care nimeni nu s-a obosit sa o indeparteze. La cetate nu exista nimeni si nimic care sa iti spuna istoria locurilor.

Se pare ca fortificatia avea doua sectoare distincte: cetatea de sus, care a constituit probabil nucleul initial, si o fortificatie exterioara, spre nord.

"Cetatea inferioara ingloba un palat, casa doamnelor, casa pentru oaspeti, casa dorobantilor si o bucatarie. Din cetatea inferioara in cea superioara se putea ajunge printr-o poarta. Partea superioara proteja palatul, casa domnului si a doamnei, parohia, capela, inchisoarea, camera de spalat, camera oaspetilor si bucataria. Sub cetate aveam de-a face cu gradina de zarzavaturi, vie, stupuri de albine, livada. Cetatea era si proprietara unei berarii, si a unei mori. Azi se pot vedea zidul de sud - vest al donjonului si fundatiile anexelor de incinta. Donjonul a fost construit din piatra locala si avea o inaltime de circa 20 metri. Paramentele zidurilor inca in picioare pastreaza urmele grinzilor care sustineau etajele si urma hornului unei sobe de cahle, de colt".